Cum tăticul i-a spus că legea e de partea ei, deşi în realitate nu-i, notăriţa de 1,99 a mai făcut încă o aroganţă. Unul din pereţii Palatului Dejan, MONUMENT ISTORIC DE CATEGORIE A, a fost găurit pentru a fi scoase din biroul Paulei Cojocari în exteriorul clădirii cablurile pentru aparatul de aer condiţionat. Gaura a fost făcută la doar câţiva centimetri de locul unde muncitorii au montat pentru câteva ore un panou. Panou care a fost dat jos după ce însuşi apărătorul legii în muncipiu (sic!), secretarul Cojocari, a recunoscut că-i ilegal. Asta nu a oprit-o pe fiică să facă tot ce-i trece prin cap. În condiţiile în care nu există nici un fel de aviz de la Comisia de Monumente, iar primarul Ciuhandu încearcă să prostească poporul că şi-a propus să protejeze zona istorică a Timişoarei. Cu o hotărţre de consiliu local care să interzică… montarea de aparate de aer condiţionat pe faţada monumentelor istorice. Mişto creştin-democrat,nu?
Cum de vaşnicii poliţişti comunitari, conduşi de miliţianul pensionar Doru Spătaru, atât de atenţi la respectarea legalităţii şi care au făcut până şi cursuri despre protejarea clădirilor monument, nu au sesizat vandalismele fiicei lu’ tata?
Am rămas mască atunci când am văzut imaginile cu consilierul local Cristian Anton care primea în faţă jeturi de spray lacrimogen de la un gardian public rebotezat poliţist comunitar http://www.realitateatm.ro. A avut parte de acest tratament pentru că a vrut să-şi ia tortul din maşina, parcată în staţia de taxi, şi să se ducă la ziua fiicei sale care-l aştepta la grădiniţă alături de colegi. Pentru că a lăsat maşina aiurea şi-a plătit amenda.Absolut corect.
Atitudinea insului îmbrăcat în uniformă este, însă, revoltătoare. Spray-ul a fost folosit ilegal, în condiţiile în care Anton a vrut doar să deschidă uşa maşina şi să-şi recupereze tortul. Nu s-a mulţumit cu un singur jet şi a mai atacat încă o dată pe la spate. În paranteză fie spus, purtătorul de caschetă ştia că este vorba de un consilier local. Nu contează acest lucru pentru că o astfel de atitudine din partea acestor inşi cu mentalitate de miliţieni nu este de acceptat nici dacă victima era ultimul cerşetor.
De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, acest mod de a acţiona nu ar trebui să mă surprindă. Pentru că toţi aceşti inşi scoşi pe stradă să-i protejeze pe cetăţeni au fost învăţăceii foştilor miliţieni pensionaţi Doru Spătaru şi Dorel Cojan. Chiar dacă au purtat şi haine de poliţişti democraţi, nu li s-a schimbat deloc mentalitatea de miliţian atotputernic pentru care cetăţeanul nu este decât un gândac pe care-l striveşte când vrea muşchiul „organului”. După ce s-au pensionat din Poliţie, nu înainte de a nenoroci vieţile unor oameni(să nu uităm anchetele cu dedicaţie de la Parchetul Militar de vineri noaptea), miliţienii au fost luaţi de buni de primarul Gheorghe Ciuhandu. Care le ţine spatele şi îi protejează. Ca şi pe şefii de la RATT, ca şi pe secretarul Ioan Cojocari şi alţi mulţi şmenari din jurul său. În tot oraşul acesta, primarul nu a găsit nici un tânăr pregătit care să conducă Poliţia Comunitară, ci doar nişte pensionari reşapaţi.
Concluzia şefului comunitarilor, Doru Spătaru? „Tortul nu are nici o treabă în chestia asta „.
Cum tăticul a plecat să vadă dezastrul echipei lui Piţi în Austria, notăriţa de nota 1,99 a zis că nu trebuie să treacă o zi fără să mai facă mişto de legi şi alte chestii din astea de prin monitoare oficiale. Aşa că a pus muncitorii să-i mai bată un panou pe zidurile monumentului istoric, în faţa căruia a primit plocon de la comisia de circulaţie condusă de primarul Ciuhandu o parcare privată. Flagrantul cu găurirea pereţilor aici http://www.gandul.info/societatea/cladire-istorica-slutita-pentru-a-face-reclama-fiicei-secretarului-primariei-timisoara.html?3932;4129590.
Tupeul ciocoilor noi este însă incredibil. Deşi nu există nici o autorizaţie, nea Jan de la Primărie m-a sunat(deşi romingul nu s-a ieftinit)să-mi spună că totul e legal. A minţit cu aceiaşi nonşalanţă ca de fiecare dată când a fost prins în offsaid. Deşi nu am înţeles dacă fiica l-a angajat ca purtător de cuvânt, mă întreb de unde o să scoată documentele dacă, din greşeală, se vor găsi unii să-şi facă puţin curaj ca să vină să controleze şmenozeala.
După banii vârâţi din contul Primăriei direct în conturile fiicei, după parcarea cu dedicaţie şi aroganţa în sfidarea legilor, Ioan Cojocari ar trebui să se autoexileze şi să nu mai vină să ne ţină lecţii despre apărarea legalităţii prin oraş. Măcar atât.
Aşa cum sesiza Jon de dimineaţă – fiica lui nea Jan Cojocari, şeful legilor din Primăria Timişoara, şi-a tras parcare privată-n buricul târgului. Am verificat şi aşa e. După ce a luat nota 1,99 , în decembrie 2008,la examenul care i-ar fi permis să-şi mute biroul notarial de la Ghiroda la Timişoara, ca să nu mai bată subordonaţii lu tăticu atâta drum cu contractele, Paula şi-a îndeplinit visul printr-o asociere cu colega Aurelia Tomuş. Stau şi mă întreb câtă meserie ştii când faci toată ziua contracte, inclusiv pentru Primărie, şi la un examen iei notă de repetent.
Apropo de note. Când şi-a dat definitivatul, Paula a luat 5,10 la teorie şi 9,03 la practică, media fiind cu şapte sutimi peste nota minimă de admitere. Asta n-a împiedicat-o să-şi tragă parcare privată chiar la uşa noului birou. Aprobarea a venit instant de la primărie, ca şi contractul de la ADP, chiar dacă biroul notarial nu e nici instituţie bancară, nici agent economic. După cum zice în HCL 215-2006, vizată de legalitate chiar de Cojocari senior. Mişto e şi solidaritatea primarului Ciuhandu cu cauza parcării pentru „fata lu tata”, care a primit o parcare de nota 10 în buricul târgului. Detalii aici http://www.gandul.info/societatea/parcare-privata-ilegala-pentru-fiica-secretarului-primariei-in-centrul-timisoarei.html?3932;4122406
După ce l-am prins pe secretarul Primăriei Timişoara , Ioan Cojocari, nea Jan pentru apropiaţi, că a pompat bani publici direct în conturile fiicei notăriţe http://www.gandul.info/societatea/daca-esti-secretar-copilul-tau-ca-notar-nu-mai-poate-lucra-cu-primaria.html?3932;4051951, ieri am mai primit o dovadă a faptului că Gheorghe Ciuhandu nu este decât o păpuşă pentru băieţii deştepţi. La întrebarea legitimă în buzunarele căror notari au ajuns, în ultimii ani, banii publici, am primit un răspuns halucinant din care am aflat că informaţiile sunt,bine-nţeles, secrete. Răspunsul, supervizat de însuşi nea Jan, parcă ar veni de la cabinetul notăriţei Paulei Cojocari, nu de la o instituţie publică. Lămuririle vor veni la tribunal că aşa zice legea.
Secretarul m-a asigurat că vârâtul banilor în buzunarul fiicei nu are miros de abuz în serviciu şi că a vobit chiar cu procurorii care i-au dreptate. Nea Jane, dacă eşti sigur că nu-i nimic penal, ai curaj să te autodenunţi ca să lămurim dilema?
M-am săturat . De câteva zile, ori că deschid un site, citesc vreun ziar sau mă uit la televizor, dau peste Mihaela Rădulescu. După ce s-a tras de brăcinari cu Dani Oţil prin paginile tabloidelor, ca să arate lumii că e femeie puternică şi poate să treacă de şocul divorţului ca gâsca prin apă, Răduleasca a revenit în prim plan cu crize de isterie sub formă de scrisori deschise. Sincer, mă lasă rece meciurile cu fostul său soţ milionar şi cu ziariştii de la tabloide. Mă enervează, aşa zisa solidaritate a colegilor de breaslă, care fac din toate aceste chestiuni de budoar ştiri de importanţă naţională. Deh, fuga după audienţă, pofta nebună de a doborî concurenţa cu orice chip. Toată povestea mi-a adus aminte de ţigăneala fără sfârşit a Magdei Ciumac la OTV. Dar cum, în ultimul timp, Antena 1 s-a apropiat tot mai mult de stilul zeroteve, de la emisiunile de după amiază şi până la Observatorul de la 19, era normal să-şi găsească şi Magda proprie. Răduleasca, ca orice copie, încearcă să depăşească originalul. Din păcate, a reuşit.
Niciodată nu am suportat indivizii care, în loc de coaie, au mingi de ping pong. Cu riscul de a supăra, mi-am spus de fiecare dată părerea clar şi uneori brutal de direct. În ultima perioadă, au apărut tot felul de „dezvăluiri” legate de persoana mea semnate curajos cu diverse pseudonime. Singura mea reacţie până acum a fost să le transmit câteva dedicaţii muzicale şobolanilor. Mircea Opriş, de la Jurnalul Naţional, s-a dezvinovăţit public pe blogul său, fără să-i ceară nimeni lucrul acesta, că nu ar avea nici un fel de legătură cu lăturile aruncate pe piaţă. A uitat să spună cum căuta pe la colegii de breaslă, care fac teren şi-l aprovizionează cu fotografii pe care apoi le semnează mândru, o anumită imagine cu mine. Ca să-şi dovedească fecioria în scabroasa curvăsărie, şi-a făcut public chiar şi ip-ul. De la ip-ul asumat de ziaristu copy-paste(detaliem imediat) au fost transmise în 28 februarie şi 1 martie a.c. mai multe comentarii pe site-ul ziarului Gândul în care autorul se laudă că are înregistrări cu mine făcând fotografii lângă avionul Carpatair care a aterizat forţat sau că are „martori serioşi” că aş fi fost plătit de cei de la Radisson acum câţiva ani. Nu au lipsit trimiterile spre un anumit blog cu care Opriş se jură că n-are nici o legătură. Dar îl promovează cu drag. Bine-nţeles că din peisaj n-au lipsit banii de la PSD, refren lansat la vreme de inundaţie de Ovidiu Drăgănescu cu câţiva ani înainte să fie filmat când oferea 25.000 de euro ca să rămână în fotoliu de prefect de Timiş . Şpaga pe care o primesc în flux continuu există doar în minţile şomerilor rămaşi fără ajutor de şomaj pentru că în urma reconversiei profesionale au ajuns povestitori pe bloguri. Şi cam atât.
Înainte de a continua, vreau să recunosc că mi-ar fi ruşine să mă numesc ziarist dacă aş copia la virgulă articolul unui alt coleg, aşa cum Opriş a făcut-o la vizita Elenei Udrea la Făget. La două zile după ce Alina Strugariu a scris pe www.tion.ro despre vizita blondei, în Jurnalul Naţional a apărut o relatare despre eveniment semnată de cel pomenit mai sus. Iată unul dintre fragmentele identice ale celor două articole „Este cel mai frumos ministru pe care ni l-a dat Dumnezeu”, astfel a a prezentat-o Axinte, de la „Vacanţa Mare”, pe Elena Udrea, vineri, în faţa oamenilor din oraş. Făgeţenii s-au strâns la Casa de cultură ca să o vadă „pe cea mai cunoscută blondă din politica autohtonă”. Deşi ministrul Turismului trebuia să ajungă încă de dimineaţă la Făget, întreg programul a fost decalat din cauza drumurilor înzăpezite. Într-un final, Udrea a ajuns la Casa de cultură, de unde muzica răsuna pe toată strada şi unde o aşteptau zeci de fani”. Cum potriveala la vorbe este de 100% , nu mai rămâne nici 0,1% loc de scuze că doar JN e un ziar vertical.
Pot să înteleg frustrarea provocată de faptul că dormi când te sună şefii să te întrebe de un subiect pe care concurenţa l-a dat deja şi nu ştii ce să spui sau că nu ai fotografia pe care ţi-ai dori-o pentru că a sta o zi întreagă pe teren este prea mult. Nu pot accepta însă faptul că impotenţa profesională este ascunsă în spatele anonimatului care-ţi dă curajul de-a-i înjura pe alţii că sunt mai buni decât tine. Indiferent că-s din presa scrisă sau de la televiziune. Nu am fost nici o clipă lângă avionul Carpatair, dar aştept cu interes filmul promis.Fac pariu că nu-l vom vedea pentru că nu există. Există doar obsesiile unora. Inclusiv că şi-ar putea pierde influenţa din cauza legăturilor politico-mafiote dezvăluite de presă.
Nu este un secret că am participat ca ziarist la numeroase acţiuni ale Poliţiei, Crimei organizate, Poliţiei de Frontieră, Jandarmeriei etc. Şi o voi face ori de câte ori voi avea ocazia. Cum cred că o vor face şi alţi colegi ziarişti cu care mi-am mâncat nopţi, zile şi dimineţi pentru a putea scrie un articol cât mai bun. Nu mi-e ruşine că într-un caz de trafic internaţional de droguri am fost martor asistent pentru că eram singurul civil prezent în momentul găsirii mărfii. Am fost în instanţă şi am declarat ce am văzut. Care este problema? Îmi asum toate aceste lucruri, cât şi tot ce am scris de-a lungul timpului.
Cât priveşte legăturile mele cu scandalul Radisson acestea sunt inexistente. Autorul mesajului trimis de pe calculatorul ziaristului copy-paste ar trebui să vadă dacă nu cumva printre martori, care vor să mă îmbogăţească virtual, se află şi unul dintre prietenii cu care se pupă pe dinţi şi care a semnat contracte de sponsorizare ca ziarist cu radissonii. E drept că în cazul lui Mann(despre ale cărui şmenuri cu terenuri eu am scris, iar acum sunt arondat în gaşca lui de aceleaşi „surse”) era vorba de un contract de intermediere. Bine că nu le-au încurcat.
Era să uit . Dragă Alesia, aş vrea să te invit la ciorba de care vorbeai. Nu de altceva, dar vreau să fiu sigur că ai înţeles ce ai de făcut de ziua ta. Dacă totuşi nu ne întâlnim…
Şobolanii au ieşit de prin cotloane mânaţi de mirosul caşcavalului stăpânilor sau de fumul fricii că al lor chiţăit nu se mai aude. Ascunşi în spatele pseudonimelor(cam nasol să fii în buletin de sex masculin şi să semnezi cu nume de fete), tot speră…Până una alta, nişte dedicaţii. După ce le ascultaţi, puteţi răspunde la întrebarea -cine-s şobolanii?
La ceas de seară, preşedintele Elenei Udrea şi al tuturor românilor a făcut sinteza articolelor din Gândul, concluzionând „Justiţia ar fi mai eficientă dacă s-ar judeca mai repede şi dacă nu s-ar mai elibera infractori.Urmăriţi şi dumneavoastră la televizor. Sunt prinşi cu droguri şi domnii judecători consideră că nu sunt pericol public şi îi pun în libertate”.
Acum aştept ca Băsescu să-mi dea dreptate şi pentru tot ce am scris de acolo, din miezul evenimentelor, în timpul crizei răpirii jurnaliştilor români în Irak. Episod la care are o mare restanţă la capitolul sinceritate. Nu de altceva, dar minciunile de care m-a acuzat şi pe mine nu le-a dovedit niciodată.
Mi-am amintit ce ne spunea domnul Dumitru Tinu în una din şedinţele de pe vremea de glorie a Adevărului „un jurnalist trebuie să vorbească despre ce a scris astăzi, nu acum un an. Un ziarist nu poate trăi profesional din ce a făcut el odată, ci din ce face în prezent”.
P.S. Traian Băsescu i-a dat dreptate şi tonomatului de Victor Ciutacu care a spus de nenumărate ori că primul marinar al ţării este consumator înrăit de Sinteza zilei.Emisiune unde „arogantul şi genialul” (conform www.ciutacu.ro) a promovat cu fair play-ul caracteristic subiectul concurenţei de la Gândul.
Prea ocupat cu avalanşa de subiecte din ultimele zile, am uitat să vă povestesc despre cum am ajuns subiect de polemică în ultima şedinţă de consiliu local. După ce am dat în fapt şmenozeala cu troleibuzele Skoda au început să curgă întrebările. Iritat că şi-a permis cineva să-i strice fengşuiu de primă mumie a muncipiului, Gigi Ciuhandu a explicat învârteala de 21 de miloane de euro aşa , conform stenogramei de şedinţă http://www.primariatm.ro/uploads/files/procese_verbale/27_01_2009.pdf -„Deci eu vreau să vă spun un lucru, că acest articol din „Gândul” nu este adevărat, că dl. Boţa m-a sunat duminică la ora 12 când oamenii se întorc de la biserică şi cu scuzele de rigoare mi-a cerut să-i dau o informaţie pe care nu i-am dat-o şi l-am rugat să mă păsuiască până luni. Vreau să-i spun d-lui Boţa, că îl văd în sală şi să vă spun şi dvs. că acel raport al Curţii de Conturi este o documentaţie clasificată şi că îmi pun mari semne de întrebare cum această documentaţie clasificată, căreia i s-a dat un termen de rezolvare 28 februarie, ajunge în presă şi ajunge să fie televizată. Nu mă deranjează, pentru că dorm liniştit, pentru că nu am luat nici un „şperţ” , poate am deranjat nişte afaceri care se doreau a se face cu alţii. Deci dorm liniştit, însă m-a frapat un lucru, cum o documentaţie care nouă ni se cere şi ni se pretinde a fi sub secret şi noi o tratăm ca atare ajunge acum subiect de interpelare. Eu până în data de 28 februarie nu am ce să vă spun.(…)Ceea ce cred eu că este regretabil este că în astfel de situaţii şi asta este o situaţie generală în România, uitaţi-vă şi la televizor, şi o să vedeţi numai acest gen de situaţii, trebuie vândute informaţii bombă care să justifice activitatea unor posturi de radio, unor posturi de televiziune, a unor ziare şi atunci cei mai vizaţi sunt cei de pe domeniul public primari, consilieri locali, judeţeni, preşedinţi de consilii judeţene ş.a.m.d. Deci eu gândesc, şi în orice ţară democratică se trage concluzia şi devii de condamnat de către opinia publică şi de aşa zisa societate civilă, în momentul în care ţi se dovedeşte culpa. Deci eu refuz să mai discut şi nu o să vă mai răspund de acum, vă spun cinstit, la nici un fel de interpelare care vine pe filieră de presă şi de ziare. Există DNA, cu care sunt deja familiarizat, există DIICOT, Curte de Conturi cu care sunt familiarizat, există Corp de control al Primului Ministru cu care sunt familiarizat, există Corp de control al Prefectului, există Oficiul de Protecţie a Consumatorului, există o serie de oficii şi oficine şi dacă într-adevăr se întâmplă ceva grav în Primăria Municipiului Timişoara să ne trimită în instanţă. Vă+ rog să reţineţi un lucru, că până pe 28 februarie nu am ce să vă spun la treaba asta şi nu mă antepronunţ, mă refer la RATT”.
Ce lipseşte din stenogramă este faptul că la final, Ciuhandu m-a felicitat pentru că am aflat ce scrie în „documentaţia clasificată”. Dovada mulţamului e în înregistrarea video a şedinţei. Rămâne un mister cum neadevărul scris de mine există totuşi în realitate.
Până să găsească răspuns la această problemă de logică pe care a creat-o, vreau să-l asigur pe primar că, încurajat de laudele sale, am continuat să sap în zona RATT. Acolo am găsit în sfârşit explicaţia pentru anticomunismul feroce al mijloacelor de transport în comun alb-violete al şi spiritul revoluţionar al pantografelor tramvaielor.
botadragos.wordpress.com 