În curând ne vedem pe www.dragosbota.ro. Casă nouă,  vremuri vom mai vedea….

Lumeee, lumeee. Primul burlac al judeţului, în ordinea funcţiilor guvernamentale, se însoară. Nu cu mult timp înainte de alegeri. Băcală se pregăteşte intens de eveniment. Atât de intens încât, spun poştaşii din Palatul administrativ, a împărţit invitaţii la toţi primarii din judeţ. Pe care, fac pariu, nici nu ştie cum îi cheamă pe toţi. Dar ce mai contează? Să vină cu darul. Oricum la eveniment este aşteptat cel mai mare apolitic al ţării- Zeus de la Cotroceni. Recensământul evenimentului la momentul oportun. Până atunci, o sinceră urare – „Casă de piatră”.

Am început săptămâna cu o greaţă infinită. Nu că aş fi mâncat ceva stricat, ci pentru că există în presa asta prea mulţi jurnalişti de presă(aşa cum bine i-a catalogat colega mea Oana Pavelescu). Nici inşi libidinoşi a căror mare calitate este tupeul sau pupincurismul. Care ajung, în prea multe cazuri, şefi. Chiar dacă, în viaţa lor profesională, n-au trăit ştirile decât din faţa televizorului sau le-au citit pe bloguri. Pe blogurile altora. Şi care nu le mai ajunge statutul de ziarist. Şi atât. Simplu „presar” e prea degradant. Nu. Ei sunt miezul din fanta, maioneza tăiată a presei.  Atât cât mai există la ora asta. Ajung să creadă că ei sunt presa.  Îţi vorbesc despre meseria asta din vârful buzelor, cu cuvinte preaalese . Teorii pe care niciodată nu le-au aplicat. Îţi explică savant cum stă treaba cu ştirea, deşi niciodată n-au trăit senzaţia somnului de cinci minute între două ştiri,     care-ţi mănâncă zile din viaţă.  Îţi turuie despre deontologie, în timp ce pixul lor rescrie realitatea după cum o înţeleg ei, după ce ţi-au citit textul în diagonală. Mă opres aici. Pentru că mi-e greaţă. Mă duc să vărs. Puţin sau mai mult. Şi poate revin.

09.09.09 – o zi unică într-un mileniu. Şi mai e şi ziua mea. Aşa că nu am cum să sărbătoresc decât prin muncă. Postarea de faţă e scrisă  din maşină, într-o parcare din Jimbolia, aşteptând să se mai întâmple ceva. Am schimbat parcarea. 🙂 Noroc că este soare la aeroport unde se discută dacă se va face voia lui Zeus.

UPDATE În vârtejul zilei de astăzi am aflat că azi am trecut pe lângă sfârşitul lumii. Glume de oameni cu prea mult timp liber. Părerea mea.

După o perioadă în care a fost linişte deplină, încet încet lucrurile se dezmorţesc la Stamora Moraviţa, capitala vestică a ţigărilor fără timbru. A fost linişte doar în aparenţă pentru că în culise s-a muncit intens pentru noul scenariu de lucru. Chestorul şef de zonă a găsit calea comună cu chestorul detectiv. Primul a venit cu greutatea funcţiei, celălalt cu ştiinţa şi oamenii. Că se ştie că şmen fără structură de încredere nu se poate. Chiar dacă prietenul traficantului Omer şi-a mai luat o dată ţeapă de la chestorel.  Pentru că este criză se anunţă restructurări şi la modul de administrare a şpăgii. Adică se renunţă la intermediari, şefii de tură urmând să decarteze direct la jupânul de la judeţ. Chestorel încearcă să-şi întărească poziţia cu vrăjeli că ştie tot şi toate numirile trec pe la el. Că Nelu Pop este un „detaliu” pentru subordonatul de la Timiş este problema sa ca manager. Dar dorita  întoarcere la vremurile când baxurile se cărau cu maşinile Poliţiei de Frontieră este chiar de tot. Ca balamucul să fie complet, găştile de la Vamă s-au încăierat şi ele la împărţitul şpăgii şi-şi dau la gioale. Rămâne de văzut cine va rămâne în picioare după ce trece toamna.

Să-ţi dai singur cu tesla-n în cojones nu e lucru simplu. Brandu’ reuşeşte însă cu uşurinţă. L-aş putea bănui de porniri sado-masochiste văzând graţia cu care-şi aplică loviturile. Duminică a anunţat că  fuziunea aeroporturilor din Timişoara şi Arad este bună pentru că e în programul de guvernare, luni după amiază a anunţat că a vorbit cu Berceanu şi şmenozeala a picat, iar joi că povestea continuă. Altfel spus, varianta Ridzi cu barbă.  

Întâmplările de astăzi dovedesc  că  dorinţa  finului lui Zeus, Ghiţă Falcă, să aibă aeroport adevărat în curte, se va împlini . Adresa trimisă de Ministerul Transporturilor după declaraţiile sforăitoare ale Brandului este cea mai bună confirmare că-i de carton. Că nu va reuşi să treacă de stadiul de ospătar ratat la masa bogaţilor portocalii. Că rolul care i s-a distribuit în organigrama de partid este  fraierul regiunii. În timp ce se screme să arate cum luptă pentru judeţ, Brandu’ nu observă că i se-nmoaie cartonul. În timp ce colegii de partid, ăia nealiniaţi, îl mai stropesc discret cu furtunul.

Agitaţie mare a fost după ce am prezentat povestea veşnicului director de la Drumuri, Ioan Maliţa care a reuşit performanţa de a cumpăra ilegal cu 2,2 milioane de euro un teren care nici măcar nu putea fi vândut. Invitat pentru prima dată la o emisiune de la Antena 3, am aflat de la Adrian Ionescu, director în CNADNR, că DNA-ul a luat urma afacerii. Am remarcat la Ionescu supărarea că nu mi-a închis gura cu clasicul „dezinformaţi şi vorbiţi generalităţi”. Şi încă un lucru – muţenia care l-a lovit când a fost întrebat de ce Maliţa, moştenit de la liberali, nu a fost încă demis de pedelişti, arhangheli ai dreptăţii, aflaţi în fruntea ministerului, deşi a comis o ilegalitate.  Şmenul mafiei ţigăneşti care a vândut statului terenul de milioane de euro are într-adevăr număr de penal. Rămâne de văzut dacă Maliţa se va duce în faţa anchetatorilor cu aceiaşi poezie care mi-a transmis-o ca răspuns oficial la aproape o lună de la primirea întrebărilor. Dincolo de ancheta DNA rămâne o singură întrebare – cum va recupera statul cele 2,2 milioane de la ţiganul care la rândul său are o dilemă asupra modalităţii în care i se va înapoia şpaga de 500.000 de euro? Personajele care trebuie să returneze banii se ştiu.

PS Cum toamna se numără bobocii, surprizele din acest sezon se anunţă mult mai numeroase.