Gigi duru cu activul de partid din judeţ şi cu subordonaţii de la consiliul judeţean, Constantin Ostaficiuc, zis şi „Brandul”, nu este decât un ospătar servil cu şefii de la Arad. Care-l tratează ca atare. Când şeful suprem al portocaliilor a descins la Arad, Brandu nu a avut loc la prezidiu.  Semn al importanţei şi valorii sale.  De când a început scandalul fuziunii aeroportului din Timişoara cu cel din Arad, Brandu s-a remarcat prin slugărnicia prin care a susţinut acest plan care aduce beneficii doar finului Falcă şi celorlalţi pedelişti arădeni. Nu pot să vorbesc despre altceva când eficienţa financiară a unui astfel de demers este justificată de Ostaficiuc  prin faptul că e…în programul de guvernare. Să nu uităm că Brandu a ajuns şef de partid prin decizia lui Falcă şi a celorlalţi lideri ai PD-L la Bucureşti, nu în mod democratic prin alegeri în filială. Din acest punct de vedere, ataşamentul dovedit faţă de cauza fuziunii e de înţeles. Chiar dacă seamănă a execuţie mexicană. 

Un lucru este mult mai grav pentru imaginea omului politic Ostaficiuc.  A dovedit că, deşi se tot stropeşte cu zeamă de ciment, tot de carton e. Carton care a început să se găurească sub greutatea betonului care încet, încet se întăreşte. Îi lipseşte substanţa de lider adevărat. Care pentru a rezista şi performa cu adevărat are nevoie de ceva mai mult decât de combinageala din curtea vilei de la Surduc.