Nu e banc, ci informaţia care circula de mai bine de 24 de ore pe la duty-free-urile de la Stamora Moraviţa. De joi va fi linişte. Pentru că este anunţat control de la IGPF. Dacă vine Bucureştiul, trebuie să fie vis şi armonie. Aşa că programul de bax şi şpagă a fost suspendat. Măcar pe vorbe. Cum guvernul se tot plânge că nu are bani, îi recomand întâiului străjer al ţării, chestorul Nelu Pop, să mai salveze nişte lei publici şi să ţină echipa de control acasă. Că oricum o să găsească totul în regulă. Numirile politrucilor în funcţii se pot face şi cu hârtii trimise pe fax. Mai greu de trimis la capitală pe fax cota din cei 1,5 euro şpagă cât revine Poliţiei de Frontieră pentru fiecare cartuş scos din duty-free.Peste un milion de cartuşe în ultima lună doar la Stamora Moraviţa.  O variantă ar fi să se mergă pe conturi cu parolă -DD la Apus de soare, în zi de sărbătoare(rimă întâmplătoare, data exactă -24 iulie când contrabandiştii au sărbătorit prin muncă).

Cu performanţele spionilor dandana de la anticorupţia miliţienilor şi grănicerilor din Timiş viermuiala de la duty-free-uri poate continuă fără griji.

PS Mulţumesc pentru „Diploma de excelenţă” primită de la „străjuitorii fruntariilor ţării” pentru „sprijinul permanent acordat instituţiei”. Ca să nu dezamăgesc – vezi postul de mai sus

Deşi nu pare, vama Stamora Moraviţa produce lunar şpagă de cel puţin trei milioane de euro. Micuţul Naidăş e mai mai modest, dar şi de acolo se scot bani frumoşi.  Oficial pentru poliţiştii de frontieră şi vameşi. În realitate, aceştia sunt doar casierii pentru că banii pleacă mai departe în piramidă. Nu că încasatorii nu şi-ar trage partea lor. Înainte ca euroii să fie direcţionaţi  către şefi şi proptelele politice. Fără de care poveştile cu ţigările din duty-free-uri n-ar fi posibile.  În fiecare zi, buboiul se umflă tot mai tare. Pentru că presiunea interlopilor de a face banu gros creşte. Iar foamea noilor cocoţaţi în funcţii e şi mai mare. Mai mare decât a fost cea a celor de la Moldova Nouă…Scenariul se repetă sau greşesc?

Din patria lui Oprişan am aflat că singurul drept pe care l-am câştigat în 89 este acela de a lătra la lună. După ce a scăpat să fie făcut omletă(bine că a fost ou şi nu grenadă), Emil Boc mi-a făcut o demonstraţie practică.  A făcut pe Gigi duru când a fost faţă-n faţa cu constructorii autostrăzii, dar a devenit mieluşel când a venit vorba despre afacerile de partid. Şmenurile Elenei Udrea le-a apărat din principiu. Când a venit vorba de sifonat banii de la Direcţia de Drumuri pentru clienţii de partid l-a lovit teoria. Semn că nu a stat degeaba directorul Ioan Maliţa prin faţa sediului PD-L ca să-l aştepte pe şeful Berceanu. Când era Orban avea loc chiar şi în sala de consiliu. Era un partid mai mic şi mai.. liberal. Doar nu era să taie Boc ugerul de campanie, făcând vreo anchetă. Mai ales că de realegerea marinarului depinde şi rămânerea în funcţia de şef  la judeţeana de partid a brandului Ostaficiuc. Care până acum are doar calitatea de preşedinte numit de Bucureşti, nu de ales, măcar formal, al organizaţiei. Plus că nici linişte în interiorul filialei nu e , după ce s-a sifonat recunoaşterea şmenului cu taberele. Aşa că măcar la caşcaval să fie linişte.  Nu am putut să nu remarc încruntarea Brandului şi a consilierilor la vederea nealiniaţilor din presă. Deh, dreptul de a lătra la lună nu ni l-au putut încă lua prin vreo hotărâre de consiliu şmenuită la un chiolhan tovăreşesc.

Nimic nou pe frontul de vest. S-a repetat scenariul care-l ştim că se întâmplă  odată la câţiva ani – şeful în funcţie este mazilit ca să se facă loc celui care adună mai multe puncte la unul dintre zeii zilei. După ce i-a luat fotoliul lui Tiriac de şef al Poliţiei de Frontieră Timiş taman de la Drobeta Turnu Severin, astăzi comisarul şef Aristotel Bărăitaru, supranumit „Muică”, a fost trimis să prindă fluturi la DGA Bucureşti. Mai greu va fi să înveţe străzile că-s mai multe ca-n Timişoara. Plecarea forţată  a fost necesară ca postul să fie vacant şi să vină pe o funcţie mai mică, deci fără concurs, Dorel Andraş alintat de prieteni „chestorel”. A fost o luptă grea de sistem în care au pus umăru toţi prietenii, inclusiv consilierii Brandului portocaliu de Timiş. Normal că doar fostul preşedinte  ajuns consilier la fostul său subordonat Ostaficiuc  nu uită că  este cel care l-a propulsat în prima ligă a Miliţiei, când l-a numit şeful Poliţiei Timiş din postura de „tânăr de viitor”. Protecţia informativă este asigurată de celălalt consilier cu ştate mai vechi în „doi ş-un sfert”, actualul SIIPIPI pe unde a trecut şi Andraş. Să nu uităm şi de binecuvântarea trandafirie de la Ilie Sârbu. Despre cooperativa de şmen care se restructurează vom mai vorbi. Se apropie campania şi e foame de bani. Că doar nu i-au pus zeii zilei acolo pentru „pregătirea profesională, calităţile manageriale şi rezultatele foarte bune în activitatea din cadrul MAI”, conform vrăjelii oficiale. Facem pariu că la momentul oportun li se va da tălpăşiţa pentru „management defectuos”?

O mişcare viitoare, în deschidere? Mutarea ca şef  la unul din punctele de frontieră a unui poliţist de la IPJ, fiul unui fost senator pesedist. Că doar algoritmul trebuie respectat.

PS Aviz echipei de zgomot. Injurăturile, anunţurile despre şpăgi, prietenii etc mă vor lasă rece, chiar dacă vor fi aici sau pe site-ul de la Gândul.

Ştiu că n-am mai scris de mult, dar am fost prins să desluşesc mecanismul prin care asfaltul care lipseşte de pe şosele se transformă-n averi colosale. Surprizele au fost multe şi sunt departe de a se fi încheiat. Mai ales că încep să vină tot mai multe informaţii despre veşnicul director de la DRDP Timişoara Ioan Maliţa şi echipa sa de şmen.  Muţenia care i-a lovit pe toţi oficialii de la Drumuri şi de la Ministerul Transporturilor e cea mai bună dovadă că băieţii au fost prinşi cu pantalonii daţi jos. Alţii s-au grăbit să-mi declare război supăraţi că au apărut în lista celor care au beneficiat de contracte de la stat. Eu cred că au fost invidioşi că le-am acordat prea puţin spaţiu, dar dacă insistă putem face recensământul şi la terenuri şi la lemne, iar ca bonus licitaţii de la instituţii publice.  Cât despre grija unora cu cine mă întâlnesc şi unde nu pot decât să le spun că nu-mi voi schimba obiceiurile. Spre disperarea multora, inclusiv a unui şobolan cu limuzină(o să-l recunoaşteţi sunt sigur). Urmează o vară fierbinte cu şmenuri care încep să-i frigă din ce în ce mai tare pe zeii zilei.

Aroganţa primului judecător al ţării, Ioan Vida ne dă dimensiunea exactă a Justiţiei din România. Dacă şeful Curţii Constituţionale şi-a dorit să fie titular la Drept în Timişoara, sistemul din care facee parte l-a servit. Rapid şi eficient că doar nimeni nu e mai presus de lege şi nici nu se poate opune Justiţiei. Ce mai contează că judecătorii Curţii de Apel au copiat motivarea dintr-o altă sentinţă mai veche, dată tot pentru un om al sistemului? Ce mai contează că studenţilor le predă cum trebuie să apere legea, când  o tratează ca pe ultima curvă care trebuie  doar să-i îndeplinească toate poftele?  Îi lăudă calităţile şi frumuseţea în faţa tuturor, minează respectul, dar când rămâne în familie o siluieşte cu zâmbetul.

La fel de şocantă a fost întâlnirea cu Ioan Vida. A minţit cu naturaleţea recidivistului, iar când nu a mai avut loc de întors a trecut la tupeul de cocalar, începând să strige „Nu aveţi dreptul să mă fotografiaţi!Vă interzice Constituţia”. Dacă insul acesta este şeful celor care spun ce e bine şi ce nu în România, orice s-ar întâmpla în această ţară nu trebuie să ne mai mire.