După coborârea lui Ionel Olari de la ultimul etaj al clădirii de lângă prefectură, unde are cartierul general Garda Financiară, la primul etaj de unde va păstori Finanţele Publice de pe fotoliul portocaliu PDL, comisarii par să savureze…libertatea. Duminică dimineaţa, între 8,30 şi 8,45, un echipa al Gărzii Financiare, întors din tură de la vestita vamă de ţigări şi şpagă Stamora Moraviţa, a „muncit” suplimentar.

Cei doi gardişti au cărat la greu plase negre,  „clasice” de duty-free,  atât spre maşinile proprietate personală, cât şi spre sediul Gărzii. Cum nu cred că şi confiscările se duc în maşinile personale, stau şi mă întreb la cine vor ajunge plasele cărate în cele două direcţii? Rămâne de văzut dacă proaspătul şef al GF, ieşit în cărţile politice după miza pe roşu PSD, va reuşi să ţină în frâu ieşirile în decor ale foştilor colegi. Măcar pentru a nu pica de fraieri în faţa vameşilor meseriaşi în şmenurile de graniţă şi nu numai. Că doar luptă anticorupţie este şi când pică-n plasă şi un peşte mic, în timp ce rechinii rânjesc de pe margine…

Nu-i gaşca de mardeiaşi care închid gura la ziariştii incomozi şi nici liga apărării drepturilor presarilor. Este noua „fabrică” deschisă de colegul(prieten, dacă-mi permite el să mă laud) Mihai Ursu, singurul adevărat reporter de război pe care l-a avut Prima TV. Plecat pe la Londra, nu şi-a deschis nici tarabă de mici, nici şaormerie cu miros de varză călită. De vreo două zile a deschis Task Force Media Production, laborator mobil de produs marfă pentru TV. Iaca şi prima producţie – o viziune completă despre cerşetoria românească în varianta londoneză –http://www.facebook.com/video/video.php?v=1004562773928&ref=mf. Mie mi-a plăcut.Aşa că….Ce să zic ? Eu promovez Task Force Media! Măi mogulilor, ia cumpăraţi marfă de calitate, măăăăăă…

Pentru comenzi vă dau contactul – http://mihaiursu.wordpress.com/.

Se anunţă vremuri interesante chiar şi după europarlamentare. Nu de altceva, dar în curând vine un alt episod al jafului funciar portocaliu de la Sânandrei. Săpăturile au ajuns şi la primul „tun” , care a cimentat relaţia găştii. Şi cum să nu fie ca fraţii când au făcut nişte zeci de milioane de euro numai din prima învârteală? Adunate poveştile cu terenuri de la Sânandrei duc la peste 100 de milioane de euro profit din afacerile cu statul. Faraoane, fără nici un fel de discriminare politică, ce faci dacă se subţiază activul de partid? Nu că nu s-ar găsi înlocuitori. dar dacă-s unii mai slabi de înger şi încep să vorbească de dedicaţiile cu fundiţă portocalie, de la zece hectare în sus?

Dacă unii s-au specializat în şmenuri cu terenuri, alţii au făcut o pasiune din a îngropa sute de mii de euro în pamânt sub formă de studii http://www.gandul.info/societatea/45-de-hectare-de-celule-fotovoltaice-visul-faraonic-al-presedintelui-de-judet-ostaficiuc.html?3932;4454996. Recunosc că a fost distractiv să văd combinageala de colţul străzii pe care a încercat-o Ostaficiuc cu consilierii judeţeni, când a fost vorba de costuri. Liberalii i-au cam luat sonorul de vreo două ori, semn că faraonului nu-i este suficientă majoritatea ca să aibă stabilitate. Pechinezii portocalii de pe holurile fostei Judeţene de partid zic că agitaţia nu este gratuită. Asta pentru că nişte austrieci au deja un studiu făcut taman pentru un parc de fotovoltaice pe locaţia respectivă. O licitaţie cu dedicaţie, oare? Până una alta, e normal să fie aşa. Că doar austriecii faraonului sunt fraţi cu nemţii man-ului. De graniţă macar.

După ce am scris astăzi despre şmenozeala imobiliară cu iz penal de la Sânandrei, am primit toată ziua semnale că „e turbat şi te face”. Cine? EL – Zeus de  la Palatul Administrativ(consiliu judeţean plus prefectură). EL – stăpânul valurilor din faţa vilei de la Surduc. EL – preşedintele portocaliu(judeţean) scos şi uns cu forcepsul de şefii de la Bucureşti. Şi ca să nu mai continui – EL, BRANDUL(după propriile spuse). Constantin Ostaficiuc  – pentru neştiutori. Problema? Mi-am permis să scriu despre legăturile afaceristului Nicolae Mann cu PD-L şi implicit cu EL. Despre „replica” sa am aflat datorită slugoilor care, după ce toată ziua au asudat înjurându-mă pe forumul de la Gândul, spre seară au postat un fel de proces verbal al zicerilor celui devenit peste noapte miezul din Fanta Shokata . Dar să lucrăm ordonat

1. „Micul politician local” care mi-ar fi dat dosarul este chiar Mircea Băcală, cel pe care Brandul l-a teleportat la Prefectură.  Acesta mi-a aprobat cererea  de a vedea toate hotărârile de consiliu local din mai multe localităţi, după ce primarul de la Sânandrei a ascuns documentele publice. 

2.Acuzaţia de şantaj se referea probabil la unii dintre consilierii săi de taină, care-i folosesc numele pe post de pisică neagră. Pe politicienii pe care eu i-aş fi  şantajat îi invit să depună plângeri penale. Mă întreb dacă mai ţine minte cine sunt şi ce acuzaţii li s-au adus lui „Spumă” şi „Bibanu” când au fost arestaţi?

3. Recunosc că m-am lăudat că am o „bombă” de presă tuturor cunoscuţilor. Cea mai bună confirmare este crăparea pe la cusături a Brandului, după ce   s-a văzut în ziar. E semn că personalitatea sa multilateral dezvoltată nu mai poate fi atinsă decât cu un aer jurnalistic pupincurist. Frustrările legate de campanii împotriva sa  îi recomand să le trateze în vacanţele din Austria cu maşina de la Drumuri. Colegii de partid ştiu de ce. 

4.Fabrica Mercedes nu s-a construit la Sânandrei nu pentru că n-am vrut eu, ci din cauza impotenţei politicienilor români, inclusiv a pedeliştilor, de a asigura infrastructură acestei ţări. Autostrăzi, printre altele. Mă amuză cum aplaudacul şef la spusele de la Timişoara ale lui Boc „votaţi PD-L ca să scăpăm de hoţii din politică” nu suflă un cuvânt despre ilegalităţile transferurilor de terenuri în valoare de zeci de milioane de euro, făcute şi cu sprijinul colegilor săi de partid. Apropo, nu e nici măcar original. Primul care m-a acuzat că n-a venit Mercedes-ul în Banat  din cauza mea a fost,acum un an, colegul său de partid, „omul lui Mann”, primarul din Sânandrei.

5.Având în vedere renumele său de lider euroregional, am înţeles că este sub valoarea sa să răspundă la mai mult de două întrebări.

6.Admir că nu şi-a pierdut reflexele printre filele dosarelor dispărute ale Securităţii comuniste şi ştie mediile în care umblu. Nu am fost mobilat la nuntă de nimeni. Nici măcar cu un muzeu al satului ca să-mi dovedesc pedigree-ul în faţa plebei. Orice legătură cu realitatea e pur întâmplătoare.

7.Niciodată nu am fost un om bogat şi nici nu mi-am făcut vile din salariul de bugetar. Aşa că îl rog să trimită toate dovezile la Bucureşti. Să nu rămână vreuna rătăcită în documentele vreunei firme specializată în proiecte europene.

8.Niciunde  nu am spus că Brandul ar avea vreo legătură cu terenurile de 30 de milioane de euro date la preţul unui Mercedes second hand. Referirea la Ostaficiuc era legată strict de legătura dintre Mann şi liderii PD-L. Dacă e mai greu cu cititul, ajută fotografia http://www.gandul.info/societatea/cum-se-fac-30-de-milioane-de-euro-din-3-hartii.html?3932;4446963. Sau am greşit şi de aia e aşa de mare supărarea?

Un lucru este sigur în cazul vremelnicului şef al Consiliului Judeţean Timiş. Duşmanii săi nu sunt nici jurnaliştii obraznici, neutri sau amabili, nici consilierii buni sau răi. Inamicul cel mai perfid este propria aroganţa de a crede că secretarul de partid, care, în 1989, de pe aceleaşi holuri, dădea ordin să fie linişte-n judeţ cu orice preţ,  s-a reîncarnat în EL.

Cine a crezut că a noastră cooperativă de şmen cu miros portocaliu a crăpat s-a înşelat amarnic. După tunul „terenurile Mercedes”, echipa de produs bani din hârtii a mai dat o lovitură demnă de istoria şmenurilor locale http://www.gandul.info/societatea/cum-se-fac-30-de-milioane-de-euro-din-3-hartii.html?3932;4446963.  Cum să nu fii om de afaceri de succes când cel puţin o dată pe an primeşti câte o „castană” de zeci de milioane de euro de pe urma statului?Cum să nu te crezi miezul din Fanta când îţi cresc conturile îngrăşate de steroizii traficului de influenţă.  Indiferent că Borza a fost înlocuit de brandul Ostaficiuc, şmenurile de partid şi stat merg înainte. Sincer să fiu sunt curios  de două lucruri – să văd când o să-i bage „organele” în seamă şi pe băieţii aştia care sunt sinonimul perfect pentru definiţia grupului de crimă organizată şi ce mai inventează echipele de zgomot.

Chiar dacă a fost duminică, am muncit toată ziua graţie, datorită, mulţumită lui Emil Boc şi compania. Trebuie să recunosc faptul că m-am distrat copios ascultând discursurile portocalii. Mai ales când au vorbit cu foc despre hoţii din politică. Despre cum vor fi scoşi aceştia de prin cotloanele politichiei dacă vom vota PD-L. Care este singura şansă a noastră. După ei. Nu am aflat însă dacă  oaspeţii de la Bucureşti se refereau şi la colegii de p’acilea. Că se simte un miros puturos de milioane de euro şmenuiţi pe la colţurile brandurilor locale. Şi se simte tot mai tare. În curând şi sursa. Mirosului. Candidatul Boc a picat primul test de prezidenţiabil – a fugit ca dracu de tămâie de sicriul liberalilor http://www.gandul.info/politica/pd-l-istii-si-pnl-istii-s-au-alergat-prin-timisoara-cu-sicriul.html?3928;4397908 Trebuie să ia exemplul tătucililor Iliescu şi Băsescu care, în loc să se ducă pe uşa din lateral, s-ar fi dus glonţ direct la electorat. Că şi ăia care te fluieră au drept de vot.

Dacă nu ştii că trebuie să baţi din palme când vezi verde plăteşti, dacă nu ştii că autostrada va trece prin curtea ta şi te baţi cu toţi viitorii şoferi ajungi la bulău, dacă bagi degetul în acvariu şi stresezi peştii te alegi cu o amendă . Aş putea continua la infinit seria aberaţiilor. Asta pentru că eu, cetăţeanul, teoretic sunt obligat să  cunosc legile, iar necunoaşterea lor nu mă salvează în cazul în care aş greşi. Cu toate acestea statul mă obligă să plătesc dacă vreau să aflu legile ţării mele. Am făcut un experiment azi încercând să găsesc online nişte legi şi HG-uri. N-am avut parte decât de nişte linkuri, dar nicicum nu am putut să ajung ca să citesc conţinutul actelor respective deoarece mi se cerea să plătesc. De la Monitorul Oficial până la tot felul de site-uri. O aberaţie a libertăţii? Dracu ştie. Sigur e o bătaie de joc tipic românească. Care mă scârbeşte.

Instigat de maestrul Adi Pîclişan am debutat, sâmbătă, la agenţia trustului Mediafax Foto. Cu Cozma care se visează preşedinte cu sabia în mâna http://www.mediafaxfoto.ro/search.php?search_keyword=dragos+bota&search_look_in_keywords=1&search_look_in_description=1&search_section=toate&search_type=all_words&search_location=&search_photographer=&sursa_by_id_mfx=1&sursa_by_id_afp=1&sursa_by_id_publimedia=1&sursa_by_id_hepta=1&sursa_by_id_photonews=1&search_date_type=predefined&search_date_period=all&search_date_start=&search_date_end=&action=search.

Sper să nu fie prea supăraţi mogulii fotografiei, dar promit că voi încerca să învăţ de la fiecare. Bine-nţeles de la cei care am. Până atunci, spor la muncă…