Mă tot gândeam ce să scriu de an nou. Salvarea a venit de unde nu m-am aşteptat – de pe mobil. Am primit un SMS cu o urare demenţială. Pe care v-o trimit şi vouă, toţi cititorii blogului meu.

„BOC,BOC,BOC la uşa ta,

Vreau să-şi urez ceva.

Îţi doresc să fii Năstase,

Să ai minim patru case.

Îţi urez să fii Videanu,

Ca să vinzi borduri tot anu.

Să fii mai isteţ ca Geoană,

Şi la bani peste Prigoană.

Să bei coniac cu ţoiu

Ca nea Nicu Văcăroiu.

Ca Băsescu de bărbat

Ca să dormi cu Udrea-n pat.

Asta am avut de spus.

LA MULŢI ANI!

Paharul sus”

PS. Sper ca la anul să postez mai mult.

Dacă te uiţi la televizor sau dacă întrebi în stânga sau în dreapta cum e de Crăciun vei primi acelaşi răspuns – veselie, cadouri, iertare, bucurie, colinde, relaxare,zăpadă, mâncare şi băutură fără număr. Roşul Moşului care învăluie totul în această perioadă a început să-şi piardă din strălucire. Nici măcar nasul renului Rudolf sau Romiţă(la alegere) nu mai este aşa de aprins. Acoperit de zoaiele sufletelor murate în lumea de dinainte şi de după sărbători, roşul n-a ajuns decât un gri. Unul din ce în ce mai închis. Un Crăciun gri. Salvat doar de fulgii de zăpadă care au adus puţină magie pe străzile tăcute.