Că caşcavalu(cacofonie asumată, de stil) n-are culoare politică o dovedeşte mişcarea „surpriză” a încă prefectului de Timiş, Ovidiu Drăgănescu. Deşi se jură strâmb că rămâne apolitic, apropiaţii marelui licurici de la Cotroceni au confirmat că i-au dat verde la candidatură omului cu liberalismul în oase până să vină vântul apolitic de la Prefectură. Candidatura din partea PD-L nu este altceva decât continuarea firească a relaţiilor de prietenie şi şmenuială de pe vremea când Drăgănescu dădea cu semnătura pe actele de transfer al terenurilor de pe dealurile şi câmpiile judeţului pentru interesele pedeliste ale lui Nicolae Mann, stăpânul Sânandreiului http://www.gandul.info/societatea/terenurile-mercedes-tractate-de-prefectura-pana-in-marginea-timisoarei.html?3932;2734482. Şi ce să-i unească mai bine în jurul doctrinei democrat liberale pe toţi aceştia dacă nu milioanele de euro? Că doar „Gândim altfel”, nu-i aşa? Despre ţigăneala luptei din gură cu mafia imobiliară rrromă altă dată…

Au început iar să bâzâie. Muscoii. Ăia mari şi negri. Pentru care suprema plăcere este să se înfrupte din căcat. Înghit la fel de bine bârfele şi aberaţiile. Cum timp liber este din belşug, s-au apucat să urzească poveşti de adormit Patrocle.

Vreau să le transmit simplu şi la obiect. Nu vă mai obosiţi să-mi redesenaţi viaţa personală după reţetele din minţile voastre bolnave. Nu vă mai chinuiţi să-mi transmiteţi pe forumuri că sunt un ziarist prost. Nu aveţi decât să nu mă citiţi.  În plus, nu iau în seamă mesajele de la anonimi. Aşa că, dacă aveţi ceva de spus, puteţi să-mi transmiteţi direct. Dacă vă puteţi asuma acest lucru. În rest, muscoilor şi tuturor celorlalţi vă transmit să aveţi parte de zile însorite şi zâmbitoare.

Bing-bang-ul meu a ajuns la bătaia 32. Nu stiu dacă va urma gaura neagră sau cea albă. Ştiu doar că în fiecare clipă viaţa-mi dovedeşte că este, de fapt, o mare necunoscută. Continui să explorez cu speranţa că voi reuşi să înţeleg acel sens…

Cât despre cum voi sărbători(apropo de leapşa primită pe www.ciutacu.ro) răspunsul e simplu – prin muncă.

Întâmplător sau nu, trei din cele mai importante ziare din categoria presei serioase au şefi care, la un moment dat, au făcut parte din echipa de glorie a Adevărului – Marius Niţu la Gândul, Victor Ciutacu la Jurnalul Naţional şi mai nou, adică de ieri, Adrian Ursu la Cotidianul. Aşa cum remarcat şi Victorwww.ciutacu.ro numai la Adevărul, unde cu toţii am dat cu sapa la un moment, nu mai e nimeni din vechea trupă. Chiar dacă unii mă vor acuza de sentimentalism, repet ce am spus de ani de zile – şcoala de presă care a fost Adevărul a imprimat nu numai un mod de a face presă, ci şi un spirit pe care prea puţini îl pot înţelege pentru simplu fapt că nu l-au simţit. De acum, bătălia cotidiană dintre ziare va fi una şi mai interesantă. Pentru că fiecare adevăr va fi spus într-un fel aparte.