Deşi nu pare, vama Stamora Moraviţa produce lunar şpagă de cel puţin trei milioane de euro. Micuţul Naidăş e mai mai modest, dar şi de acolo se scot bani frumoşi. Oficial pentru poliţiştii de frontieră şi vameşi. În realitate, aceştia sunt doar casierii pentru că banii pleacă mai departe în piramidă. Nu că încasatorii nu şi-ar trage partea lor. Înainte ca euroii să fie direcţionaţi către şefi şi proptelele politice. Fără de care poveştile cu ţigările din duty-free-uri n-ar fi posibile. În fiecare zi, buboiul se umflă tot mai tare. Pentru că presiunea interlopilor de a face banu gros creşte. Iar foamea noilor cocoţaţi în funcţii e şi mai mare. Mai mare decât a fost cea a celor de la Moldova Nouă…Scenariul se repetă sau greşesc?
iulie 17, 2009
Din patria lui Oprişan am aflat că singurul drept pe care l-am câştigat în 89 este acela de a lătra la lună. După ce a scăpat să fie făcut omletă(bine că a fost ou şi nu grenadă), Emil Boc mi-a făcut o demonstraţie practică. A făcut pe Gigi duru când a fost faţă-n faţa cu constructorii autostrăzii, dar a devenit mieluşel când a venit vorba despre afacerile de partid. Şmenurile Elenei Udrea le-a apărat din principiu. Când a venit vorba de sifonat banii de la Direcţia de Drumuri pentru clienţii de partid l-a lovit teoria. Semn că nu a stat degeaba directorul Ioan Maliţa prin faţa sediului PD-L ca să-l aştepte pe şeful Berceanu. Când era Orban avea loc chiar şi în sala de consiliu. Era un partid mai mic şi mai.. liberal. Doar nu era să taie Boc ugerul de campanie, făcând vreo anchetă. Mai ales că de realegerea marinarului depinde şi rămânerea în funcţia de şef la judeţeana de partid a brandului Ostaficiuc. Care până acum are doar calitatea de preşedinte numit de Bucureşti, nu de ales, măcar formal, al organizaţiei. Plus că nici linişte în interiorul filialei nu e , după ce s-a sifonat recunoaşterea şmenului cu taberele. Aşa că măcar la caşcaval să fie linişte. Nu am putut să nu remarc încruntarea Brandului şi a consilierilor la vederea nealiniaţilor din presă. Deh, dreptul de a lătra la lună nu ni l-au putut încă lua prin vreo hotărâre de consiliu şmenuită la un chiolhan tovăreşesc.
iulie 15, 2009
Nimic nou pe frontul de vest. S-a repetat scenariul care-l ştim că se întâmplă odată la câţiva ani – şeful în funcţie este mazilit ca să se facă loc celui care adună mai multe puncte la unul dintre zeii zilei. După ce i-a luat fotoliul lui Tiriac de şef al Poliţiei de Frontieră Timiş taman de la Drobeta Turnu Severin, astăzi comisarul şef Aristotel Bărăitaru, supranumit “Muică”, a fost trimis să prindă fluturi la DGA Bucureşti. Mai greu va fi să înveţe străzile că-s mai multe ca-n Timişoara. Plecarea forţată a fost necesară ca postul să fie vacant şi să vină pe o funcţie mai mică, deci fără concurs, Dorel Andraş alintat de prieteni “chestorel”. A fost o luptă grea de sistem în care au pus umăru toţi prietenii, inclusiv consilierii Brandului portocaliu de Timiş. Normal că doar fostul preşedinte ajuns consilier la fostul său subordonat Ostaficiuc nu uită că este cel care l-a propulsat în prima ligă a Miliţiei, când l-a numit şeful Poliţiei Timiş din postura de “tânăr de viitor”. Protecţia informativă este asigurată de celălalt consilier cu ştate mai vechi în “doi ş-un sfert”, actualul SIIPIPI pe unde a trecut şi Andraş. Să nu uităm şi de binecuvântarea trandafirie de la Ilie Sârbu. Despre cooperativa de şmen care se restructurează vom mai vorbi. Se apropie campania şi e foame de bani. Că doar nu i-au pus zeii zilei acolo pentru “pregătirea profesională, calităţile manageriale şi rezultatele foarte bune în activitatea din cadrul MAI”, conform vrăjelii oficiale. Facem pariu că la momentul oportun li se va da tălpăşiţa pentru “management defectuos”?
O mişcare viitoare, în deschidere? Mutarea ca şef la unul din punctele de frontieră a unui poliţist de la IPJ, fiul unui fost senator pesedist. Că doar algoritmul trebuie respectat.
PS Aviz echipei de zgomot. Injurăturile, anunţurile despre şpăgi, prietenii etc mă vor lasă rece, chiar dacă vor fi aici sau pe site-ul de la Gândul.
iulie 14, 2009
Ştiu că n-am mai scris de mult, dar am fost prins să desluşesc mecanismul prin care asfaltul care lipseşte de pe şosele se transformă-n averi colosale. Surprizele au fost multe şi sunt departe de a se fi încheiat. Mai ales că încep să vină tot mai multe informaţii despre veşnicul director de la DRDP Timişoara Ioan Maliţa şi echipa sa de şmen. Muţenia care i-a lovit pe toţi oficialii de la Drumuri şi de la Ministerul Transporturilor e cea mai bună dovadă că băieţii au fost prinşi cu pantalonii daţi jos. Alţii s-au grăbit să-mi declare război supăraţi că au apărut în lista celor care au beneficiat de contracte de la stat. Eu cred că au fost invidioşi că le-am acordat prea puţin spaţiu, dar dacă insistă putem face recensământul şi la terenuri şi la lemne, iar ca bonus licitaţii de la instituţii publice. Cât despre grija unora cu cine mă întâlnesc şi unde nu pot decât să le spun că nu-mi voi schimba obiceiurile. Spre disperarea multora, inclusiv a unui şobolan cu limuzină(o să-l recunoaşteţi sunt sigur). Urmează o vară fierbinte cu şmenuri care încep să-i frigă din ce în ce mai tare pe zeii zilei.
iulie 8, 2009
Aroganţa primului judecător al ţării, Ioan Vida ne dă dimensiunea exactă a Justiţiei din România. Dacă şeful Curţii Constituţionale şi-a dorit să fie titular la Drept în Timişoara, sistemul din care facee parte l-a servit. Rapid şi eficient că doar nimeni nu e mai presus de lege şi nici nu se poate opune Justiţiei. Ce mai contează că judecătorii Curţii de Apel au copiat motivarea dintr-o altă sentinţă mai veche, dată tot pentru un om al sistemului? Ce mai contează că studenţilor le predă cum trebuie să apere legea, când o tratează ca pe ultima curvă care trebuie doar să-i îndeplinească toate poftele? Îi lăudă calităţile şi frumuseţea în faţa tuturor, minează respectul, dar când rămâne în familie o siluieşte cu zâmbetul.
La fel de şocantă a fost întâlnirea cu Ioan Vida. A minţit cu naturaleţea recidivistului, iar când nu a mai avut loc de întors a trecut la tupeul de cocalar, începând să strige “Nu aveţi dreptul să mă fotografiaţi!Vă interzice Constituţia”. Dacă insul acesta este şeful celor care spun ce e bine şi ce nu în România, orice s-ar întâmpla în această ţară nu trebuie să ne mai mire.
iunie 24, 2009
Am citit că Poliţia de Frontieră vrea să-şi creeze propria structură anticorupţie care să bântuie prin ţară ca să-i prindă pe grănicerii care-s mână-n labă cu infractorii. Am râs cu lacrimi. Pentru că anunţul nu este altceva decât un penibil demers de imagine. De ce? Pentru că Poliţia de Frontieră din România este condusă de ani buni de zile de acelaşi personaj- chestorul Nelu Pop, care are principala calitate de a fi de la Cluj. Şi mai are una, ca să fim foarte scrupuloşi – niciodată nu are nici o vină pentru ce se întâmplă sub el, ci doar subordonaţii săi greşesc. Cine a oprit până acum şefimea de la Frontieră să facă ordine în structurile din subordine? Pe cine ajută această parastructură de control în condiţiile în care IGPF are un corp de control propriu care are exact aceste atribuţii? Dacă acolo sunt doar incompetenţi, de ce mai sunt menţinuţi pe funcţii şi plătiţi cu salarii barosane? Ce eficienţă vor avea noile investigaţii antişpagă în condiţiile în care vor fi făcute tot de oameni din sistem, obişnuiţi să găsească totul în regulă, la controalele inopinante în care-s aşteptaţi cu fanfara şi gardă de onoare pe pistă? Exceptând, bine-nţeles, creşterea cotizaţiilor care se colectează în piramidă de pe traficanţii de ţigări şi nu numai. Cum se face că valuri, valuri de cercetări prealabile sunt anunţate doar când se schimbă guvernul sau se reaşează politic lucrurile prin ţară? În rest, totul e vis şi armonie. Nu ar fi fost mai eficient să se dea un comunicat la finalul cercetărilor prealabile când se ştiu exact rezultatele şi măsurile care se vor lua? Ca să nu se mai streseze că n-ajung la funcţii, chestorii şi comisari şefi care s-au plictisit să stea pe bară, aşteptând eliberarea locurilor de dat cu ciocu-n şpagă… Despre cooperativa de la Miliţie, cunoscătorul meu coleg Dan Cărbunaru pune diagnosticul la marele fix.
iunie 16, 2009
Am fost la Arsenal Park de la Orăştie. Sâmbătă, când fosta fabrică de explozivi s-a metamorfozat oficial în unitate militară de vacanţă. Şi a făcut-o într-un mod original. A fost prima oară când am jucat airsoft. Profesori - cei de la Defence School. A fost distracţie maximă chiar dacă la ultimul asalt la ceas de noapte m-am ales cu două vânătăi sănătoase de la gloanţele inamicului. Plus febră musculară după kilometri bătuţi prin imensa baza. Când vreţi să vă relaxaţi şi să vă distraţi, nu ezitaţi să daţi o tură la Orăştie. Locaţia este recomandată şi politicienilor care se pot antrena sub sloganul “Să vă împuşcaţi bine!”. Că tot se aproprie masacrul electoral. Ediţia toamnă-iarnă.
iunie 12, 2009
Cum mi-au ciordit cei de la Adevărul exclusivitatea.După 9 zile
Posted by botadragos under 1[6] Comments
Adevărul este că în presă se ciordeşte. De la informaţii până la exclusivităţi. În plină isterie cu dispariţia avionului Air France, am scris despre norocul Oanei . Povestea a fost preluată de mai toate presa din România cu citarea sursei. Aseară, câţiva colegi m-au sunat să-mi spună că exclusivitatea mea a reînviat sub formă de….exclusivitate în Adevărul de seară ediţia de Timişoara.
Ciordeala ordinară nu dovedeşte decât impotenţa profesională şi lipsa simţului ridicolului. Nu de altceva, dar cum poţi să pui exclusiv pe o poveste apărută în alt ziar cu nouă zile înainte? Până şi întoarcerea în ţară nu putea fi catalogată aşa pentru că Realitatea TV Timişoara a dat cu o zi înainte o ştire pe tema aceasta.
Cu asemenea “succesuri” le urez celor de la Adevărul de Timişoara multă baftă pentru ocuparea primului loc la concursul “cel mai penibil ciorditor” declanşat în interiorul trustului mogulului Patriciu.
iunie 11, 2009
Suparare mare printre membrii grupului de sprijin al Brandului, acreditat la terasele de fiţe din muncipiu Timişoara. De ce? Nu s-a putut îndeplini dorinţa unuia dintre bugetarii de bază. Care tot aşteaptă o funcţie. De şef evident. La Vamă. Că acolo este încadrat omul. Motiv pentru care, susţin cei care veghează la porţile lui Zeus de la Palatul Administrativ, Brandu l-a convocat la o discuţie pe noul şef al instituţiei. Şi i-a cerut să-i facă loc favoritului la…echipaje mobile. Cum funcţia are un titular, vameşul a rămas doar cu dorinţa. Are timp de cafea şi să se lămurească cum e mai avantajos - ”Să trăiţi bine” sau “Să vamuiţi bine”.
Ca bonus la poveste o informaţie despre alt pupil al Brandului – în 2005 Mircea Băcală cotiza oficial pentru campania PD cu 700 de lei, în timp ce şefu a băgat 11.800 lei. Pentru alţi cotizanţi vremurile nu-s chiar aşa de portocalii.
iunie 10, 2009
Navigând pe site-ul Evz-ului am dat întâmplător de poza lui Alin Popoviciu , actual deputat de Sânnicolaul Mare, grăitor doar la dezactivarea butonului mute de Brandu Ostaficiuc. Când l-am văzut cu mâinile pline de iarbă am crezut că e figurant în noul videoclip la imnul partidului sau că prezintă noul material pentru izolat blocurile timişorenilor. În lipsa fondurilor trimise de Blaga la primăriile portocalii ca să rumege bine voturile pentru EBA, în timp ce Popoviciu lansa fumigene expirate despre cum ajută el Timişoara. Dar nu sufla un cuvânt despre ce e prin colegiul său din capătul judeţului.
Nu era nici una din astea. Cică, între două curse de avion, a frăgezit un proiect de lege pentru interzicerea unor plante cu efecte halucinogene scăpate de sub control legal până acum http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/854216/Plante-halucinogene-pe-lista-neagra . Iniţiativa este lăudabilă în principiu, dacă toată povestea n-ar mirosi a temă de casă, scrisă de alţii. Explicaţia e chiar în text. Cum până şi EBA a zis că e naşpa cu drogurile, Popoviciu se poate pregăti de pe acum pentru viitoarea campanie electorală. Când alegătorii vor citi “Nu vă mai chinuiţi să trageţi pe nas, că vă tragem noi în piept” sau “Iarba să se usuce sub coasă, deputat Popoviciu să iasă”, vor uita de pensii, salarii sau locuri de muncă. Vorba unui clasic în viaţă ”dă-o dracului de bani că nu în asta stă fericirea noastră”.
