Brandu Ostaficiuc şi-a intrat în pielea de prim-secretar de partid. Care, bine-nţeles, nu acceptă decât laude tovărăşeşti. Tocmai am aflat că Brandu a pus, ieri, mâna pe telefonul de serviciu şi a sunat în Austria. Nu ca să vadă dacă-s reduceri la cabana unde merge cu maşina de la Drumuri, ci ca să-i pârască la patroni pe jurnaliştii de la Timiş Expres plus Tion. Că nu se aliniază la curentul aproape general de suflat în curul portocaliu. Care este de nepreţuit, pentru el.  Brandu’ era nemulţumit şi că jurnaliştii nu au prezentat vizita premierului Boc în culori portocalii. Plus că   şi-au permis “aroganţa” de a spune  lucrurilor pe nume în problema alocării de fonduri pentru reabilitarea termică. Aidoma jeturilor care se dădeau înainte de 1989 , nu a uitat să se lege şi de soţul uneia dintre “ţinte”. Bine-nţeles că Ostaficiuc nu a primit satisfacţie şi a fost trimis la plimbare. Penibil ca şi pupilu său de la prefectură care, după a ameninţat că el cheamă serviciile secrete să-i rezolve problema cu accesul de la garaj, a continuat să dispere pe toată lumea cu obsesis sa. 

Pentru că trebuie să-i dăm jupânului măcar o mică bucurie , să strigăm în cor “Ceauşescu a murit. Trăiască Brandu Ostaficiuc!”.

M-am săturat. De la un timp încoace, aproape că nu este săptămână în care să nu dau peste câte un articol despre Ion Mihai Pacepa. Ba face dezvăluiri despre dimensiunea sculei la recrutarea spionilor, ba le dă sfaturi americanilor să nu facă aidoma lui Ceauşescu cu industri auto. Acum tocmai aflu că apare un interviu cu el într-o carte. Cică americanii au investit în el, e bine, stă ascuns şi joacă tenis. O adevărată intoxicare a românilor cu misteriosul Pacepa, care aidoma lui Osama Ben Laden trimite lumii gândurile sale. El în scris de la americani, Osama audio pentru americani. Trebuie să fie şi diferenţe. Cu riscul de a trezi reacţiile americanofililor stau şi mă întreb ce legătură are trădătorul Pacepa cu România reală din zilele noastre? Şi de ce ar trebui să-i ridicăm piedestal sau să-l privim ca mare guru al anticomunismului?

Pupilu şefului de judeţ Brandu Ostaficiuc a comis-o din nou. Astăzi, la conferinţa de presă, am aflat despre “o problemă mai personală” a celui care a fost teleportat în scaunul de prefect – maşinile pesediştilor îi blochează accesul la garajul unde stau limuzinele sale şi îl împiedică să-şi exercite…autoritatea. Că Păcală din capu judeţului chiar e preocupat de cestiune o dovedeşte faptul că ieri a chemat Poliţia. Care a ridicat neputincioasă din umeri pentru că blocajul s-a petrecut pe domeniu privat, în curtea interioară a unui imobil. Şi povestea nu se termină aici – pupilu Păcală i-a ameninţat cu penalul pe nesimţiţi. Plus sesizarea SRI şi SIIPI-PIPI că doar e vorba de autoritatea statului. Dincolo de distracţia provocată provocată de infantilismul personajului, stau şi mă întreb cât dracu mai rezistă ţara asta cu păpuşile astea cu fumuri de sforari?

Mai repede decât mă aşteptam, am ieşit pe piaţă cu singura rază de lumină în povestea tragediei Air France – http://www.gandul.info/actualitatea/exclusiv-o-romanca-trebuia-sa-se-afle-in-avionul-disparut-in-atlantic-i-am-multumit-lui-dumnezeu-ca-nu-am-fost.html?3927;4476214. Încă mai sper că românca din avion, care apare pe lista victimelor, să nu existe.

Tragedia care se anunţă în cazul cursei Air France are şi o parte mai luminoasă. Din fericire, cel puţin până când scriu acest post, printre victime nu sunt şi români. Cel puţin unul trebuia să fie în avion.Despre soarta şi steaua sa norocoasă mai pe seara pe www.gandul.info

UPDATE Din nefericire, MAE anunţă că există şi o româncă printre cei dispăruţi.